Archive for the ‘Nonclasificat’ Category

Despre cuvintele magice şi momente de panică

Joi, 29 iulie 2010

*Postul ăsta cuprinde însemnările mele pe un blocnotes, în două zile consecutive şi extrem de plictisitoare de stat în parcare. Carneţelul în care am scris se va numi de aici încolo „Blognotes”. 23 iulie 2010 Ştiţi care se zice la noi că sunt cuvintele magice, nu? Mă refer aici la „te rog”, „mulţumesc” şi „cu plăcere”. […]

Despre America, the land of Do-Nothing-Get-Paid

Marți, 6 iulie 2010

Abia mă obişnuisem cu palmierii şi mă resemnasem la gândul că trebuie să mă trezesc la 5:45 de cinci ori pe săptămână, că am fost informată că mi s-au schimbat şi atribuţiile, şi programul. Şi nu o dată, ci de patru ori. Adică de patru ori au ţinut managerii să-mi sublinieze faptul că îmi fac […]

Despre infinit, palmieri şi diete

Sâmbătă, 3 iulie 2010

Am făcut-o şi p-asta. Adică am ieşit pentru prima oară din ţară, am mers pentru prima oară cu avionul şi am ajuns pentru prima oară în America. Adicătelea, în Ouşăn Siti sau, cum îi zice pe aici, Ocean City, Maryland. În primul rând, sunt foarte mândră de mine. Adică, după ce m-am zvârcolit trei luni […]

Despre alcool şi solidaritate

Duminică, 28 martie 2010

*Am revenit! Yay!* Sunt sigură că aţi observat că, în multe cazuri, alcoolul uneşte oamenii. Bineînţeles, aici nu e vorba de situaţiile de la ora cinci, cu diverşi săteni cu tomahawk-uri înfipte în ţeastă. E vorba de băutele cu prietenii/colegii/rudele cărora nu le datorezi nicio palmă de pământ.  Păi nu? La noi, poţi să bei cât te […]

Despre 2009

Joi, 31 decembrie 2009

2009 a fost, pentru mine, anul multor începuturi, al multor experienţe de neuitat şi, poate, cel mai bun de până acum pe multe planuri. Aşadar, 2009 a fost, pentru mine, anul în care… am avut o lună aproape total lipsită de stres, am trecut prin sesiune ca Vodă prin lobodă şi n-am scăpat niciun prilej […]

Despre etichete şi trasee de orientare

Marți, 29 septembrie 2009

Mie nu-mi place să pun etichete pe prietenii mei. Eu nu pot decide cine e „cel mai bun”, nu pot să compar felul în care ţin la ei şi nu aş putea să fac vreodată un clasament, la fel cum un părinte (ideal) n-ar putea alege unul dintre copiii lui, pe care să-l iubească cel […]

R.I.P. pana mia

Duminică, 6 septembrie 2009

Nu ştiu de ce, dar am o stare nu prea veselă. Cred că aseară mi-am consumat toată energia pozitivă pe explozii mici de fericire. Aseară îmi venea să plâng de fericire, acum îmi vine doar să plâng. Aşa, fără motiv. Noroc cu ciocolata din rucsac, noroc că mai am o zi până mă întorc în […]

Despre păcate(le mele)

Sâmbătă, 15 august 2009

Azi e mare sărbătoare mare. Adormirea Maicii Domnului sau cam aşa ceva. Sântămărie mare, cum s-ar zice. Am făcut ochi de dimineaţă şi primul instinct a fost să întind mâna spre telefon, să-i trimit Arinei un mesaj de tu-eşti-născută-în-ianuarie-dar-fiindcă-aşa-se-obişnuieşte–la-mulţi-ani. Apoi, tot instinctiv, mi-am sunat mama ca să-i urez mulţi ani mamei ei, mamaiei mele (nu […]

E greu să fii fată…

Sâmbătă, 1 august 2009

Teo: auzi Teo: tu cam câte tricouri and shit ţi-ai luat? Teo: că mie mi se pare că am un nr anormal de mare de haine pe care vreau să le iau Teo: şi nuj dacă are rost Arina: şi eu am multe haine Arina: am 4 rochiţe Arina: vreo 3 perechi de pant scurţi […]

În culori

Sâmbătă, 1 august 2009

Ciudat

Vineri, 31 iulie 2009

Cel mai ciudat e atunci când ceva la care te-ai fi aşteptat să fie extrem de ciudat nu e ciudat deloc. Cred e că din cauză că suntem ciudaţi. Nici măcar ciudatul nu e cum ar trebui să fie pentru noi. Ciudat!

Gikă

Vineri, 17 iulie 2009

Imaginaţi-vă logotipul Nike, desenat în tuş negru. Acum imaginaţi-vă patru litere scrise cu un font şmecher, plasate deasupra logo-ului mai sus menţionat şi care împreună alcătuiesc cuvântul (?) GIKĂ. Acum plasaţi imaginea mentală obţinută pe glezna dreaptă a unei domnişoare suple, care poartă o pereche de pantaloni 3/4 galbeni. Ei, aşa-i că a meritat efortul […]

Timişoara, vara

Miercuri, 15 iulie 2009

Fields of fire that pass the train, The sky is victorious, but here comes the rain…

Duminică, 12 iulie 2009

Ati vazut vreodata un lan de floarea-soarelui cand sta sa-nceapa ploaia? Stiti cum discul galben aprins urmareste, de-a lungul zilei, cu loialitate, pe stapanul sau, Soarele. Pe el il iubeste, dar pe ea o venereaza. Pe EA, stapana absoluta, Ploaia. In fata apropierii ei, a pajilor ei, Norii, floarea-soarelui sta cu capul plecat. Asteapta cu […]

Dilemă

Joi, 9 iulie 2009

Cum „rezumi” într-o pagină nimicul pe care l-ai făcut timp de două săptămâni?