Despre alcool şi solidaritate
*Am revenit! Yay!*
Sunt sigură că aţi observat că, în multe cazuri, alcoolul uneşte oamenii. Bineînţeles, aici nu e vorba de situaţiile de la ora cinci, cu diverşi săteni cu tomahawk-uri înfipte în ţeastă. E vorba de băutele cu prietenii/colegii/rudele cărora nu le datorezi nicio palmă de pământ.
Păi nu? La noi, poţi să bei cât te ţine ficatu’ fără să-ţi faci griji – mereu va fi cineva acolo. Cineva care să dea cu mopul pe lângă tine, cineva care să-ţi pună pe frunte comprese din şosete murdare, cineva care să te ţină de frunte ca să nu pici cu nasul în nisip, cineva care să nu se supere când îi umpli cămaşa cu kebabul din seara precedentă, cineva care să doarmă cu tine pe plajă sau cineva care să sune la 112.
Desigur, şi cineva care să râdă de tine a doua zi, cineva care să te filmeze în timp ce cânţi printre vaporii etilici sau în timp ce vorbeşti cu reflexia ta din vasul de WC sau cineva care să-ţi toarne apă în chiloţi. Dar totul se face prieteneşte, cu drag, nu ca în comediile/soft-porn cu adolescenţi americani.
Din punctul ăsta de vedere, românii sunt unul dintre cele mai solidare popoare. Din punctul ăsta de vedere, trăiască berea/vodca/ţuica/vinul/palinca/spirtul filtrat prin pâine!
Hai noroc!
