Negoiu însorit

Negoiu a fost frumos.

O vreme superbă, un cer atât de albastru, un soare atât de dornic să arate că poate să strălucească mai tare decât zăpada, decât munții de zăpadă din jur.

Mersul în tricou prin zăpada până la brâu (ignorând febra de a doua zi), senzații tari în basculantă, un steag plimbat prin multe locuri și râme din jeleu legate cu un opt prin urmărire (bonus: expresia de pe fața lui Gerilă cînd le-a văzut ).

Rapel, cu nota 9.23, tiroliană pentru elefănței, cântare cu musafiri turmentați.

Cel mai bun ceai pe care l-am băut vreodată la o cabană, bocăncei la nivelul așteptărilor, traseu de opt ore.

Frumoasă aplicație. O să-mi fie dor de munte până în mai. Iaca și o poză:

 

Cabana Negoiu, 22 martie 2009