Femei proaste şi bărbaţi deştepţi

Socoteala stă cam aşa: bărbaţii deştepţi şi ne-bădărani îşi doresc femei mai inteligente ca ei. Sau măcar la fel de inteligente. Buuun.

Apoi, bărbaţii mai bolovani/bădărani îşi doresc femei proaste. Fără compromisuri. Cu cât mai proastă, cu atât mai bine. Să ştie să-şi ţină gura. Şi, de preferinţă, să fie bună.

Femeile proaste îşi doresc acelaşi lucru ca şi bărbaţii inteligenţi (ce coincidenţă, dom’le!). Adică pe cineva mai inteligent ca ele. Astea sigur se mărită. Cu bădăranii de mai sus. Cu cât ai standarde mai joase, cu atât ai şanse mai mari, nu?

Nu în ultimul rând, avem femeile inteligente. Mă. Una de-asta n-ar recunoaşte în vecii vecilor că un bărbat e mai inteligent ca ea. Ea nu va vrea nici un prost. Mai ales dacă e şi bădăran… Şi atunci va alerga după unul pe gustul ei. (Care e ăla, nici Dumnezeu nu ştie, că doar e vorba de o femeie, nu-i aşa?) Şi, la sfârşit, va lua o decizie proastă. 

Ce rezultă de aici?
Bărbatul deştept vrea o femeie mai inteligentă ca el, dar, fiindcă femeia inteligentă nu vrea un bărbat mai prost ca ea, nici unul nu obţine ce urmăreşte…
Femeia proastă îşi doreşte un bărbat oleacă mai deştept. Bărbatul prost îşi doreşte o femeie şi mai proastă. => Everybody’s happy!

Concluzie… e mai bine să fii prost.