Mai pot fi jurnalist într-o Românie în care, de două săptămâni, cea mai importantă știre este arestarea lui Gigi, apoi eliberarea lui, urmată la mică distanță de o barză care a găurit avionul în care se aflau Dinamo și Buzdugan-și-Morar? Ei n-au simțit impactul cu zburătoarea, dar merită să dai timp de trei ore imagini cu gaura din botul aeronavei și să te întrebi în direct ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi ciocnit cu un elicopter, nu cu o pasăre, în timp ce aștepți rezultatul recursului lui Gigi, și poate și al celor din scandalul cu arbitrajul. Gigi a pătimit precum Hristos pe cruce în săptămâna asta, dar a avut puterea să spună ”Iartă-i, că nu știu ce fac!” Să presupun la fel? Că jurnaliștii români nu știu ce fac? Și totuși, THE GIGI le-a mulțumit pentru sprijin. Ce-ar fi făcut dacă ar fi fost un biet student la FJSC, care e la un pas de a întoarce spatele mizeriei din presa românească, pentru a urma o ilustră carieră în ale traducerii literare? What would Gigi do?
“am si eu o intrebare: pe tine te suporta multa lume?
(e o simpla curiozitate, ma astept deja la un avetrisemnt sau la vreun raspuns in care ma corectezi ca am scris gresit sau fara diacritice).
sincer, mi se pare ca esti cea mai nesuferita persoana de pe forumul acesta.”
*e vorba de forumul FJSC. Sincer, mă flatează puţin mesajul ăsta. Până acum, alţii primeau această titulatură, iar eu mă simţeam ignorată. Puţin frustrant e faptul că nu ştiu de ce s-a hotărât copilu’ de mai sus să-mi împărtăşească asta acum, când n-am mai activat cu atâta înverşunare ca până acum. Si, la naiba, nici eu n-am diacritice! 
2. SINFEST (http://www.sinfest.net)
Primele webcomicuri pe care le-am urmărit vreodată. Le datorez totul. 
Ele datează din 2000, eu le-am descoperit prin 2006. De atunci le citesc zilnic. Arta a evoluat mult de la primele stripuri şi apariţia lor a fost tot mai regulată. Acum sunt actualizate zilnic, iar duminica este un strip special, color, de dimensiuni mai mari. Tema – confruntarea clasică Bine-Rău, materializată într-o confruntare Rai-Iad, Dumnezeu-Diavol, în care muritorii de rând sunt prinşi la mijloc. Mai jos aveţi chiar primul strip al Sinfest, how it all began. Enjoy!
Ieri m-am plimbat mult. Prin Herăstrău, prin Muzeul Satului. Vorba lu’ Cri: “Câte rejiuni poţi vizita într-o zi?”
Păi, am fost prin Moldova, pi la Suşava, prin Fundu Moldovei, pe la Buzău (isterizaţi-vă, buzoieni!), prin Neamţ. Am vrut să ne dăm în scrânciob, dar s-a suit Moby Dick înaintea noastră şi tare mi-e că l-a defectat, că tare urât mai scârţâia apoi (scrânciobul, nu Orca).
Am fost şi în Dobrogea, vesele case au tulcenii… Ne-am uitat pe geam în casa unui pescar, am stat pe marginea bălţii şi-aş fi dat la peşte, dacă aş fi avut undiţă şi dacă ar fi fost peşti în baltă (sau măcar apă…).
Am fost prin Muntenia, şi prin Oltenia. Am zăbovit mult în Oltenia. Ne-a plăcut la bordei, bani de ziduri n-aveau, dar orhidee la fereastră da! Mie mi-a plăcut şi ingeniozitatea olteanului: cumpăna în ograda ta şi puţul în a vecinului. Bună treabă. De la ăştia tre să înveţe toţi care fură curent, apă, gaze, benzină, corcoduşe şi câte şi mai câte. Şi casele cu flori ale vâlcenilor. N-ai zice, dar se pare că şi în urmă cu 200 de ani, tot în cutii de Danone se plantau florile!
Am mai fost şi prin Sibiu, mi-am băgat nasul şi deştele prin toate roţile şi rotiţele şi mecanismele de pe la Gura Râului, am descoperit maşina de spălat rufe preistorică şi am adulmecat lemnul nou.
În Timiş ne-am minunat de cât de avansaţi erau habsburgii. Aveau vişeul chiar lângă casă, domne! Poate chiar în casă! Aveau şi ăştia roţi zimţate, da’ mai dezvoltate, mai de metal, aşea. Aveau şi poduri mari la case. Pline de sticle goale de beutură. Vă daţi seama ce era acolo…
Până am ajuns în Maramu, obosiserăm şi nu prea mai aveam chef de porţi şi biserici şi case şi căruţe. Eu începusem să cânt obsesiv Rapsodii de Primăvară şi am decis că nu ne prieşte aerul nordic. Prea aproape de Pol.
Ieşit, păpat îngheţată, ascultat indienii, observat cocalarii. Întors la băieţii care cântau, ascultat, filmat, plătit, promis că nu punem pe iutub. Plecat acasă, cumpărat scârboşenii, mâncat scârboşenii, zdrăngănit chitara, fixat monitorul (da, puteam să spun şi “reglat”, dar de ce?).
Şi gata sâmbăta!
Iaca poze:
Azi (ieri) cică a fost ora Pământului. Trebuia să stingem lumina între 20:30 şi 21:30. Eu am uitat. Să-mi fie ruşine. Serios, să-mi fie. Dar aveam probleme serioase la ora aia. Iaca:
Teo: nici eu n-am stins becu
Teo: am uitat
Teo: că eram ocupată să “gătesc” scârboşenii cu cri
Dede: eu măcar nu am fost acasă… şi oarecum am avut becul stins… că am ajuns la 9 şi m-am pus la meci…
Dede: so…shame on you !!
Teo: noi muream de foame
Teo: şi zicea cri că işi face acasă ciuperci cu maioneză
Teo: şi eu i-am propus să cumpărăm ouă
Teo: şi ciuperci
Teo: şi să facem la mine
Teo: numa că între timp… n-am găsit ciuperci la magazin şi ne-am dus în carfur
Teo: mi-am dat seama că nu aveam lingură de lemn să fac maioneza
Teo: şi am cumpărat maio din carfur
Teo: ieftină
Teo: ca studenţii
Teo: şi era greţoasă rău
Teo: şi ne-am luat lipii
Teo: şi am făcut noi un maglavais
Teo: de ciuperci cu maioneză de-aia scârboasă
Teo: şi castraveţi muraţi
Teo: şi puneam pe lipie
Teo: o felie de muşchi file
Teo: apoi borâtură de-aia cu ciuperci
Teo: şi ketchup
Teo: şi o făceam stil shaorma
Teo: prima a fost ok
Teo: la a doua am zis că nu mai e ok
Dede:
Dede: gizăs…
Teo: numa maioneza aia a fost de vină
Teo: şi cri… cică…
Teo: câte cutii de ciuperci luăm?
Teo: şi am luat două, să ne săturăm
Teo: şi am aruncat mai bine de jumate
Teo: pffffff
Morala: maioneza ieftină nu este eco-friendly.
3. XKCD (http://xkcd.net)
Negoiu a fost frumos.
O vreme superbă, un cer atât de albastru, un soare atât de dornic să arate că poate să strălucească mai tare decât zăpada, decât munții de zăpadă din jur.
Mersul în tricou prin zăpada până la brâu (ignorând febra de a doua zi), senzații tari în basculantă, un steag plimbat prin multe locuri și râme din jeleu legate cu un opt prin urmărire (bonus: expresia de pe fața lui Gerilă cînd le-a văzut ).
Rapel, cu nota 9.23, tiroliană pentru elefănței, cântare cu musafiri turmentați.
Cel mai bun ceai pe care l-am băut vreodată la o cabană, bocăncei la nivelul așteptărilor, traseu de opt ore.
Frumoasă aplicație. O să-mi fie dor de munte până în mai. Iaca și o poză:
- Cabana Negoiu, 22 martie 2009
4. Cyanide and Happiness (www.explosm.net)
În principal, sadism şi bucurie, cum indică şi titlul. Strip-urile nu au nici o legătură unul cu celălalt, iar arta nu s-a schimbat prea mult pe parcursul celor peste 1500 de comics. Dacă observaţi diferenţe de la un strip la altul, e din cauză că Cyanide and Happiness are nu unul, ci patru autori, fiecare cu propriul stil – deşi, în principal, personajele sunt omuleţii din beţe, unul mai drăguţ, mai sadic şi/sau mai scârbos decât celălalt. Benzile desenate sunt actualizate, în general, în fiecare zi.
Enjoy!
OK, a venit vremea să mărturisesc una din cele mai geeky pasiuni ale mele: webcomics-urile. Adică benzile desenate online, cred că așa s-ar traduce.
În fiecare zi, deschid calculatorul, deschid Opera și dau Refresh la câteva pagini – numărul variază, în funcție de ziua săptămânii. Lunea e cea mai plină de activitate: patru tab-uri de Opera plus unul de IE7 primesc binecuvântarea efcinciului.
Recunosc, nu e o activitate la fel de captivantă ca la început – mă refer la momentele în care am început să urmăresc fiecare din aceste seriale. Trebuia să ajung la zi, ceea ce însemna că stăteam ore în șir, citind și dând Next, citind și dând Next… Povestea curgea, se derula ca un film. Acum, se derulează cu încetinitorul. Dar e bine și așa. Oricum, la un moment dat, mă voi apuca să le citesc de la început pe toate.
E interesant să vezi cum, de-a lungul anilor – pentru că vorbim, în cazul unora, de până la nouă ani de activitate -, arta creatorilor acestor benzi desenate a suferit modificări. Cum fețele personajelor au devenit tot mai expresive, cum culorile au devenit tot mai frumoase, mai adânci, mai strălucitoare.
Va urma un mic serial, un fel de top al webcomics-urilor pe care le urmăresc eu, în ordinea inversă a preferințelor mele. Așadar,
5. Fredo & Pid’Jin (www.pidjin.net)
Create de doi români, Eugen Erhan și Tudor Muscalu, strip-urile spun povestea a doi porumbei malefici, Fredo și Pid’Jin, în încercările lor de a distruge lumea. Webcomic-ul e actualizat, de obicei, în fiecare luni. Enjoy!
“Nu credeam că o să aud vreodată aşa ceva! Să se joace cineva cu mintea ta… Eu ştiam că eşti încăpăţânată şi că totul trebuie să fie cum vrei tu, nu?” (A.G.)
“Eşti puternică, nu aşa… Ai ceea ce şi-ar dori orice fată să aibă: puterea de a-şi ascunde sentimentele şi de a nu se manifesta.” (S.H.)
Fragmente din conversaţii de demult…
Teo: îmi zicea că… dacă fiecare s-ar gândi doar la el, ar fi perfect
Teo: adică, ceva de genu’… să te concentrezi doar pe ce simţi tu
Teo: şi când iubeşti, să fii fericit doar pt că iubeşti, fără să aştepţi ceva în schimb
Teo: şi asta mi se pare, pe rând… bullshit… şi perfect adevărat
Teo: tu crezi că poţi fi fericit doar pt ce simţi tu?
Teo: adică, dacă iubeşti pe cineva…
Teo: poţi fi fericit doar pt că simţi că iubeşti
Teo: chiar dacă nu simţi că e reciproc sentimentul?
MD: păi nu poţi fi fericit pt asta, da’ poţi să faci pe cealaltă persoană să vadă, nu să simtă, sa vadă, cu ochii, iubirea ta…
Teo: mi se expusese o teorie
Teo: genială
Teo: ca teorie
MD: ce teorie?
Teo: că fiecare ar trebui să fie fericit doar pt ce simte el
Teo: şi… aşa… s-ar forma cercuri perfecte
Teo: dar nu pot s-o explic
MD: păi ăla care a făcut teoria asta, dacă a şi pus-o în aplicare, s-a sinucis a doua zi, sigur
Teo: o nu
Teo: nu s-a sinucis
Teo: el e… fericit cu ce simte el
MD: crezi tu că e fericit???
Nu era fericit, dar era mulţumit. Măcar atât. Nu cred îi ajungea nici lui asta, dar era ceva.
Teoria lui încă îmi pare genială. În teorie. Sunt curioasă dacă există cineva care să o poată pune, cu succes, în practică. Sunt curioasă dacă chiar există cercuri perfecte.
“Ştii…îmi vine să plâng, că eşti între a fi OM cu font de 72 şi om cu font de 10…şi tu zici…mie îmi place de zece…că e zece…” (M.D.)
“Tu n-ai fi bună de nevastă de arab, că nu ştii să asculţi. Te-ar vinde pe o juma de cămilă.” (R.I.)
